Dicționar stomatologic

A

Abces — colecție purulentă bine delimitată.

Air Flow — procedură de profilaxie dentară care utilizează un jet de aer, apă și pulbere fină pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a colorațiilor de pe dinți. Aceasta oferă o curățare delicată și eficientă.

Albirea dinților — procedură estetică prin care se obține o nuanță mai deschisă a dinților, folosind geluri sau substanțe speciale aplicate profesional. Albire internă — metodă utilizată pentru albirea unui dinte a cărui culoare s-a modificat după tratamentul canalului radicular.

Alignere dentare — îndreptarea dinților fără aparat fix. Alignerele sunt gutiere transparente, personalizate și detașabile, utilizate pentru alinierea dinților într-un mod discret și confortabil.

Alveolită — inflamația alveolei dintelui, care apare după extracție, datorată lipsei cheagului de sânge din alveolă și/sau infectării acesteia.

Amalgam — aliaj metalic din argint (împreună cu alte metale în proporții mici) și mercur, utilizat în trecut pentru obturații (plombe).

Anestezic — medicament folosit pentru abolirea senzației dureroase.

Anestezie locală — injectarea unei soluții anestezice în zonele unde urmează să fie efectuată o intervenție stomatologică, pentru un tratament fără durere.

Aparat dentar fix — dispozitiv ortodontic lipit pe dinți, utilizat pentru corectarea poziției acestora și alinierea ocluziei.

Aparat dentar mobil — aparat detașabil, folosit mai ales la copii, pentru corectarea ușoară a poziției dinților sau a dezvoltării maxilarelor.

Apex — vârful rădăcinii dintelui.

Aspirator de salivă — dispozitiv utilizat pentru îndepărtarea din cavitatea bucală a salivei și a altor lichide utilizate în cursul tratamentului.

Ață dentară — ață subțire, de nailon, cerată sau nu, care se introduce printre dinți pentru a îndepărta resturile alimentare și placă bacteriană de pe suprafețele interdentare, inaccesibile periuței de dinți.

Augmentare (adiție) osoasă — refacerea osului pentru implant dentar. Augmentarea osoasă este o procedură prin care se reconstruiește osul maxilar pentru a permite inserarea implanturilor dentare.

B

Boală parodontală — proces inflamator de cauză microbiană care afectează țesuturile de susținere ale dinților (gingia și osul alveolar). Poate determina formarea pungilor parodontale, pierderea osului alveolar, mobilitate dentară și, în final, pierderea dinților.

Bont protetic — este un dinte ce a fost șlefuit în vederea acoperirii cu o coroană sau componentă fixată pe implantul dentar, vizibilă în gură, pe care se aplică coroana ce înlocuiește dintele lipsă.

Bruxism — scrâșnirea sau strângerea involuntară din dinți, obișnuită îndeosebi în timpul somnului și asociată frecvent cu stresul psihologic și trauma ocluzală. Poate duce la uzura dinților și dureri mandibulare.

C

CAD/CAM dentar — este o tehnologie digitală utilizată în stomatologie pentru proiectarea (CAD – design asistat de computer) și realizarea (CAM – fabricație asistată de computer) lucrărilor protetice. Aceasta permite realizarea rapidă și precisă a coroanelor, fațetelor și a altor restaurări dentare.

Canal radicular — spațiul din interiorul rădăcinii unui dinte care conține țesutul pulpar (vase de sânge, filete nervoase, țesut conjunctiv).

Carie — leziune a țesuturilor dentare cauzată de acțiunea acizilor produși în placa microbiană (resturi alimentare în care se dezvoltă bacterii), depusă pe suprafețele dentare și neîndepărtată prin periaj.

Cement — țesut dur care acoperă rădăcina dintelui.

Ceramică integrală — este un material utilizat în protetica dentară pentru realizarea coroanelor și fațetelor fără structură metalică. Aceasta oferă un aspect natural și o estetică superioară.

Chirurgia ghidată — este o tehnică modernă în implantologie care permite poziționarea exactă a implanturilor dentare cu ajutorul planificării digitale.

Compozit — material utilizat pentru realizarea obturațiilor dentare fizionomice (plombe).

Coroana de înveliș — reconstrucție protetică ce reface coroana naturală a dintelui distrusă prin carie sau șlefuită în scop estetic sau pentru includerea dintelui într-o punte dentară.

Coroana dintelui — porțiunea dintelui vizibilă în gură.

Cosmetică dentară — cuprinde procedurile terapeutice menite să îmbunătățească aspectul dinților și al zâmbetului.

Cuspid — vârf al unui dinte din zona laterală.

D

Dentina — țesut dentar dur situat sub stratul de smalț, la nivelul coroanei dintelui, și sub stratul de cement, la nivelul rădăcinii dintelui.

Detartraj — procedură terapeutică prin care se îndepărtează depozitele de tartru de pe suprafețele dentare.

E

Echilibrare ocluzală — obținerea unor contacte interdentare corecte și armonioase, prin proceduri terapeutice care pot include mici șlefuiri ale suprafețelor dentare, înlocuirea lucrărilor incorecte, readucerea în plan a dinților migrați prin șlefuire și/sau acoperire, tratament ortodontic, în funcție de gravitatea dezechilibrului ocluzal (al mușcăturii).

Endodonție — domeniu al stomatologiei ce se ocupă cu diagnosticul și procedurile terapeutice legate de patologia pulpei dentare.

Extracție chirurgicală — îndepărtarea dinților incluși sau dificil de extras; implică incizii și uneori secționarea dintelui pentru îndepărtarea în siguranță.

Extracție dentară — este procedura prin care un dinte este îndepărtat atunci când nu mai poate fi salvat prin tratament.

F

Fațetă — reconstrucție protetică a suprafeței unui dinte care prezintă modificări de poziție (de mică amplitudine), de culoare sau de structură. Se pot confecționa în laborator sau pot fi realizate direct în cabinet.

Fluorizarea dentară — este o procedură preventivă prin care se aplică fluor pe suprafața dinților pentru întărirea smalțului. Aceasta contribuie la prevenirea apariției cariilor.

Fren — pliu de mucoasă care leagă buza sau limba (ața limbii) de gingie. Uneori acest pliu este gros, exercitând tracțiuni puternice asupra gingiei și determinând retracții ale acesteia sau se interpune între dinți determinând apariția strungăreței. În aceste situații este necesară frenotomia sau frenectomia – tăierea frenului cu sau fără repoziționarea acestuia.

G

Ghid chirurgical dentar — dispozitiv realizat digital, utilizat în implantologie pentru ghidarea poziționării precise a implanturilor dentare. Acesta crește acuratețea intervenției, reduce riscurile și contribuie la obținerea unui rezultat predictibil și sigur.

Gingia — țesut moale care acoperă osul de susținere al dinților.

Gingivectomie — tehnică microchirurgicală prin care se îndepărtează o mică porțiune gingivală, de regulă în scop estetic sau pentru expunerea marginilor unui dinte distrus până sub nivelul gingiei.

Gingivită — afecțiune inflamatorie a gingiei datorată acumulării de placă bacteriană. Se manifestă prin sângerare gingivală, înroșirea gingiilor și umflarea lor. În acest stadiu, afecțiunea gingiilor este încă reversibilă și poate fi eliminată, în general, prin periaj zilnic și curățare cu ață dentară.

Gingivoplastie — intervenție microchirurgicală prin care se reconturează gingia în scop estetic.

Gutieră — dispozitiv care acoperă suprafețele dentare și se poartă în timpul nopții pentru prevenirea scrâșnirii dinților (bruxismului), în cadrul tratamentelor de albire sau al tratamentelor afecțiunilor articulației temporomandibulare.

H

Halenă — este termenul științific pentru respirația urât mirositoare.

I

Implant dentar — piesă din titan, asemănătoare unui șurub, care se introduce în os în locul unui dinte pierdut, înlocuind rădăcina acestuia și restaurând integritatea arcadei dentare fără afectarea dinților vecini.

Implantologie — ramură a stomatologiei care se ocupă cu inserarea și întreținerea implanturilor dentare.

Incluzie dentară — situație în care un dinte rămâne în os după perioada în care ar fi trebuit să erupă pe arcada dentară. De exemplu, este frecvent întâlnită situația în care caninii permanenți rămân intraosoși (aceștia ar trebui să erupă în jurul vârstei de 12–13 ani), iar această situație este descoperită abia la vârsta adultă.

Inlay — piesă protetică din ceramică, aur sau compozit utilizată în locul obturațiilor realizate de către medic în tratamentul cariilor. Are precizie mai mare decât o obturație (plombă) obișnuită.

M

Malocluzie — aliniere incorectă a dinților sau a maxilarelor, care afectează mușcătura și estetica zâmbetului.

Mandibulă — osul inferior al cavității bucale.

Maxilar — osul superior al cavității bucale.

Miniimplant ortodontic — este un mic șurub din titan inserat temporar în os, utilizat ca element de ancoraj în tratamentele ortodontice. Acesta ajută la deplasarea controlată a dinților și la obținerea unor rezultate mai precise în alinierea dentară.

Model — obiect obținut prin turnarea gipsului într-o amprentă sau prin imprimarea 3D a unei rășini; o reproducere a arcadei dentare, folosită în scop diagnostic sau pentru realizarea lucrărilor dentare.

Molar — dinte situat posterior față de premolari, cu o coroană mare și o suprafață întinsă de masticație.

O

Obturație — termenul medical pentru ceea ce este cunoscut în mod obișnuit drept „plombă". Înlocuiește țesutul dentar pierdut prin carie, refăcând integritatea, estetica și funcționalitatea dintelui. Se realizează direct de către medicul dentist și poate fi realizată din amalgam de argint, materiile compozite sau diverse tipuri de cimenturi dentare.

Ocluzie dentară — modul în care dinții superiori și inferiori intră în contact atunci când gura este închisă.

Ortodont — medic specialist care diagnostichează și tratează anomaliile dento-maxilare, aliniază dinții și supraveghează creșterea maxilarelor.

P

Parodontită — inflamație a țesuturilor de susținere ale dintelui, caracterizată prin pierderea progresivă a osului și a ligamentului parodontal, care poate duce la mobilitate dentară și, în timp, la pierderea dintelui.

Periapical — zona din jurul apexului rădăcinii dintelui.

Pericoronarită — o inflamație a țesutului gingival din jurul coroanei dintelui, de obicei la nivelul molarului de minte.

Pivot — denumirea corectă este „dispozitiv corono-radicular". Este o piesă protetică realizată în laboratorul de tehnică dentară care se cimentează în canalul radicular și reface porțiunea coronară a dintelui, astfel încât acesta să poată fi acoperit cu o coroană.

Placă bacteriană — depozit moale format pe dinți din bacterii și resturi alimentare, care poate duce la carii și gingivită.

Porțelan — termen impropriu utilizat pentru ceramica folosită pentru lucrări dentare.

Printare 3D dentară — este o tehnologie utilizată pentru realizarea rapidă și precisă a lucrărilor protetice și a modelelor dentare. Aceasta permite fabricarea rapidă a ghidurilor chirurgicale, modelelor și restaurărilor dentare personalizate.

Profilaxie dentară — totalitatea mijloacelor utilizate pentru prevenirea afecțiunilor dentare. Aceasta include igienizări profesionale, detartraj și educație pentru igienă corectă.

Proteză parțială — este o lucrare protetică mobilă utilizată pentru înlocuirea unuia sau mai multor dinți lipsă.

Proteză totală — este o lucrare protetică mobilă utilizată pentru înlocuirea tuturor dinților de pe o arcadă.

R

Radiografie panoramică — o radiografie extraorală care include mandibula și maxilarul pe un singur film.

Radiografie retroalveolară — o radiografie efectuată prin plasarea intraorală a filmului pentru a se putea observa dintele în întregimea lui și structurile adiacente – os, dinți vecini.

Rădăcină — partea anatomică a dintelui care este situată în alveola osoasă, de pereții căreia este atașată prin intermediul țesutului periodontal.

Rebazare — procedeul prin care se reface adaptarea unei proteze la forma osului și a gingiei pe care se aplică.

S

Scanare intraorală — amprentă digitală a dinților: este o metodă modernă de realizare a amprentelor dentare digitale, rapidă și confortabilă.

Smalț — țesut dur dentar situat la exteriorul coroanei dentare, în contact cu mediul bucal.

Stomatite — afecțiuni de natură inflamatorie ale mucoasei cavității bucale, de etiologie variată.

T

Tartru dentar — depuneri dure de placă bacteriană mineralizată, care nu pot fi îndepărtate prin periaj obișnuit.

Tratament ortodontic — ansamblu de proceduri care au scopul de a corecta poziția dinților și a maxilarelor.

Tratament parodontal — destinat afecțiunilor gingiilor și structurilor de susținere ale dinților. Acesta are rolul de a opri evoluția bolii parodontale și de a menține stabilitatea dentară.

U

Uzură dentară — deteriorarea progresivă a dinților cauzată de factori mecanici, chimici sau bruxism.

Z

Zirconiul dentar (zirconia, ceramică pe bază de oxid de zirconiu) — este un material ceramic extrem de rezistent și estetic, utilizat în realizarea coroanelor și lucrărilor protetice dentare. Acesta oferă un aspect natural și o durabilitate ridicată.